În limba lui Goethe, care este si limba natala a celui mai mare saritor cu schiurile din epoca moderna, Morgenstern inseamna Luceafar. Parafrazandu-l pe Mihai Eminescu, se poate spune, fara doar si poate ca „Morgi” este numai unul. Adica, Luceafarul dintre celelalte stele, cel care straluceste cel mai tare in acest moment. Remarcand ca si in presa de limba germana, de obicei mai retinuta cu epitetele de acest fel, se abuzeaza de aceasta figura de stil atunci cand este vorba despre Morgenstern, sa ne multumim si sa facem radiografia unui „Zburator” autentic.
Revenirea maestrului
Sa remarcam, in primul rand, ca acum, la varsta de 24 de ani, Thomas isi face in mod spectaculos reintrarea, pe usa din fata, dupa doi ani in care n-a castigat mai nimic. Si cum o putea face altfel decat castigand Turneul mitic al celor patru trambuline, invingandu-l pe Amann si anuntandu-l astfel si pe compatriotul sau, Gregor Sclierenzauer, cel care l-a cam tinut la respect in ultimii ani, ca marele campion a revenit la forma de odinioara. Adica, un „retour gagnant”, cum spun francezii, cu atat mai mult cu cat el este si actualul lider al Cupei Mondiale.
Geniu juvenil
Spre deosebire de elvetianul Amann, care s-a remarcat mai tarziu, Morgenstern castiga prima etapa din circuitul Cupei Mondiale la doar 16 ani, atunci cand era de-abia la a cincea sa aparitie pe firmamentul profesionistilor acestui sport magnific. La 19 ani era deja campion olimpic la Torino, castigand trambulina „mare”, invingandu-l pe compatriotul sau, Andreas Kofler, cu doar o zecime de punct. In decembrie 2007, intra in cercul select al saritorilor cu schiurile care au reusit sa se impuna in sase probe consecutive ale Cupei Mondiale, egaland recordurile detinute de finlandezii Janne Ahonen si Matti Hautamaki, editie pe care si-o va si adjudeca, de altfel. La 21 de ani era deja pe culmile gloriei, insusi marea glorie a Austriei, Toni Innauer, declarand ca „Morgi este talentul secolului”.
Păzea, vine Schlierenzauer!
Tara Valsului nu duce si nu a dus niciodata lipsa de talente, asa ca nimeni nu s-a mirat atunci cand a aparut pe firmament un anume Gregor Sclierenzauer, un talent innascut, care il va deposeda de titlu pe Morgenstern. Acesta a avut, la randul sau, o explozie inca de cand era junior si, desi se spune ca o adevarata concurenta este mama progresului, acest lucru nu s-a adeverit, cel putin pentru o perioada, in cazul lui Morgi, cel care a inghitit cu greu galusca si a admis ca este complexat de Gregor. „Este o miza suplimentara si, de multe ori, este mai greu sa te bati cu un compatriot decat cu un strain”, marturisea el intr-un interviu acordat in ultima luna a anului trecut publicatiei „Basler Zeitung”.
„Va spun sincer si deschis ca acest conflict dintre noi, care este pur sportiv, nu a fost intretinut absolut deloc de mass-media, asa cum ar putea crede unii. Suntem doar doi tipi ambitiosi si intamplarea a facut sa avem exact aceleasi scopuri in viata. Astazi, imi pare bine ca exista si Gregor, dar nu am avut intotdeauna aceeasi parere. A fost o perioada de doi ani care a fost foarte grea pentru mine, si este exact spatiul temporal cand Schlierenzauer a explodat, pur si simplu. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca exista cineva mai bun decat mine, dar m-am obisnuit cu ideea, pana la urma. Iar acum stiu, deja, ca ma pot lua la tranta cu el si sa redevin cel mai bun din lume”, marturisea el. In acest scop au aparut si primele schimbari importante, si anume, un angajarea unui specialist in probleme de psihologie sportiva, dar si aparitia unui antrenor personal, Heinz Kuttin, care sa-l pregateasca in regiunea sa natala, Carintia, scutindu-l astfel de sutele de kilometri pe care trebuia sa le parcurga pana la Innsbruck.
Thomas pune presiune pe adversari
Adevarul este ca Schlierenzauer a avut o perioada mai slaba, dar asta explica doar in parte succesul lui Morgenstern, modestia fiind una dintre calitatile sale certe care l-au ajutat mult in viata. Intr-un interviu acordat cotidianului austriac Krone, la sfarsitul sezonului 2008/2009, cel mai slab din cariera sa, Morgenstern spunea lucrurilor pe nume. „Bineinteles ca imi place sa castig si as castiga totul daca as putea. Dar, trebuie sa-ti dai seama ca nu intotdeauna lucrurile merg asa cum ai vrea si, asa cum am vazut lumea de sus, tot asa e bine s-o vad acum si de jos. Daca te vei gandi ca „daca nu castig, nu mai sunt om, sau nu mai sunt cel care eram,” e o mare greseala. La urma urmei, aici am gresit. Am devenit dependent de vicorii, dar acest lucru nu se va mai intampla de acum inainte. La urma urmei, acesta este doar un sport!„, sunt cuvintele sale. „Sunt doar un om si am dreptul sa gresesc, aceasta este filosofia mea„, consemna Die Presse inaintea Turneului celor patru trambuline. Calmul face diferență
Deja, inca din perioada Grand Prix-ului de vara, se intrevedea o schimbare in comportamentul sau. Desi dominase net antrenamentele, a fost ulterior deranjat de vant, dar a renuntat sa mai faca scandal, asa cum facea inainte. Specialistul televiziunii romande, post TV elvetian de limba franceza, Sylvain Freiholz, isi amintea ca „ma uitam la el si parca vedeam un razboinic cu un cutit intre dinti. Cateodata, se potrivea aceasta atitudine, cateoadata nu. Acum, tipul este imaginea calmului absolut. Senin, cu o mina detasata, degajeaza clar ideea ca a venit aici ca sa se distreze si, eventual, sa castige. El vrea sa arate acum ce stie, nu neaparat sa invinga. La urma urmei, a fost dintotdeauna cel mai tehnic saritor„, spune expertul. „In plus, va rog sa remarcati ca este mult mai bun exact acolo unde era, deja, foarte bun. Adica, la forta desprinderii de pe trambulina si la stilul agresiv al pozitiei de elan, una foarte joasa, de parca ar lua startul la o competitie atletica”, puncteaza Freiholz, care mai remarca si faptul ca „stilul sau este, per ansamblu, mai relaxat, iar Thomas are acum mult mai multa incredere in sine insusi”. Surpriza care nu a fost chiar o surpriză
Victoria sa era, totusi, asteptata, surpriza a fost doar superba sa revenire de-a lungul acestui sezon, dar acum ramane senzatia ca Morgi nu mai are nimic de castigat si nici de demonstrat. Sa urmeze, iarasi, un con de umbra? „Mi s-a luat o greutate dupa umeri, presiunea era enorma. Stiti care e secretul succesului? Un tip urca pana la bara de start, priveste frumusetea muntilor, pe urma pe spectatorii care au venit pentru el si pentru ceilalti baieti, dupa care se lanseaza. Si zboara… Este atat de frumos sa zbori…” Poate cineva sa-l contrazica?
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER